Bătrânica de la parter şi lipsa ei de ocupaţie...

România e plină de oameni proşti. Tocmai m-am mutat, şi trăiesc într-un bloc de oameni normali, în condiţii normale, sau cel puţin asta credeam până acum o oră. Ce s-a întâmplat: am venit eu frumos de la şcoala, am dat drumul la apă în cadă pentru o baie lungă si relaxantă, mi-am procurat stocul necesar de ţigări şi vin, şi m-am băgat la muiat în spuma fierbinte. Conform legilor lui Murphy, dupa 5 minute sună la uşă. Sunt o persoană destul de antisocială, iar legăturile mele de prietenie se bazează, în general, pe un telefon. Nu prea primesc vizite neanunţate seara, de fapt, dacă stau bine să mp gândesc, nu primesc vizite neanunţate deloc; trag concluzia că nu e nimeni important, cunoscut, aşa că poate să mai aştepte. Persoana însă, insistă. După o serie de înjurături bine-plasate, mă ridic din cadă, trag un halat pe mine şi mă duc cu paşi mari spre uşa de la intrare. Dintr-un reflex băgat în cap de mama, mă uit pe vizor...şi văd o caschetă şi o legitimaţie. Mi se taie picioarele (întrebându-mă ce am mai făcut de data asta) şi deschid uşa cu neîncredere... Nenea poliţistul, chel, burtos, pe la vreo 40 de ani, se prezintă şi intră cu nonşalanţă la mine în bucătărie. Încerc să aflu despre ce e vorba şi mi se spune că Tanti care locuieşte sub mine a sunat la prezentul organ şi le-a vândut un pont: cum că apartamentul meu ar fi, de fapt, un bordel. Astea fiind spuse, mie îmi pică faţa, mă pocneşte râsul, mi se taie picioarele, etc. Nenea Poliţistul, vazându-mi reacţia, se uită la mine şi îmi spune:
"Staţi liniştită, domnişoară! E clar că femeia e nebună. Fiecare locatar de aici a avut probleme cu ea, a chemat Poliţia cam de 3 ori pe lună tot anul trecut... Nu prea aveţi figură de matroană..."
Îi explic omului de ordine că în apartamentul meu n'au intrat, încă, nici măcar colegi de şcoală. Prieten nu am, amici mai puţini, amanţi nici atât. Deci este absurd. E de acord cu mine - chestie care mă scoate şi mai tare din sărite.
"Păi, bine, şi atunci... Ce căutaţi aici???"
"A, păi, noi trebe să dăm curs sesizării..."

WTF?????

(Până la urmă, normal, m-au lăsat în pace, nu mi-au făcut nici măcar un PV, nimic-nimic. Au fost foarte ok domnii de la organ, dar mâine dimineaţă o să arunc o pungă cu apă în capul batrânicii de sub mine. Dacă tot mi'a trimis polisia la uşă, măcar să ştim de ce. Asta după ce de o lună o salut cu Săru'mâna şi o ajut să îşi care cumpărăturile). God damn stupid old people.

moartea vine pe apeluri vodafone...

Sa vorbim putin despre Europa. Despre legislatia europeana - pe care noi am luat-o in bot primii, ca deh, Romania cu capu' inainte - si tampeniile pe care ea le prevede.
Si pentru ca noi suntem europeni cu acte in regula de ceva vreme, incepem sa ne comportam ca atare. N-avem drumuri, n-avem educatie, n-avem sanatate, dar avem SRI si telefoane ascultate.
Asta pe principiul ca daca tot stam in greva in invatamant, murim in spitale si ne rupem masinile pe celebrele DN-uri, macar sa stim ca cineva va auzi cand urlam dupa ajutor. Si, pentru aceasta, avem cativa stabi grasi cu ceafa lata si leafa si mai lata care vor sta zi de zi sa monitorizeze apelurile telefonice. Sau un robot super performant, construit dupa "standarde europene", care va asculta saracul plangerile noastre in legatura cu dreptul roman sau ce-au-cumparat-azi nevestele cucoane pana ii vor sari suruburile si se va duce la fier-vechi sa se sinucida.
Ca sa ne intelegem: noi avem inalti demnitari bagati pana in gat in buzunarele statului, avem biletzele care circula nestingherite prin Palatul Cotroceni, avem si presedinte care "face guvernu'" si pe ei ii intereseaza mailuri-le pe care le trimit cetatenii cu bun-simt care, repet, platesc pentru asta. Ca deh, cine stie ce atacuri teroriste planuiesc eu, si ce semnificatii mistice se ascund in spatele unor cuvinte ca "examen", "cumpara-mi si mie tigari", "fac curatenie" sau altele de gen. Si chiar daca as amplasa o bomba, nu as fi atat, dar ataaat de batuta in cap sa ii povestesc colegului de banca la telefon cat de mijto a fost cand a explodat.
Si oricum, chiar daca ar fi asa, nu ar ajunge nici Salvarea la timp, blocata probabil in traficul din centru (ca la noi e sistemul in care fiecare conduce cum vrea) sau cu vreo janta zburata de vreo groapa, nici Politia Romana, ocupata probabil cu gogosi, sucuri si Elodia.
Cum ramane cu dreptul la intimitate?
Suntem, asadar, un exemplu de tara civilizata, europeana, care se supune legilor in vigoare, care face tot ce poate sa se integreze - sa parvina, de fapt - si sa demonstreze ca nici la noi, lucrurile nu sunt atat de rele precum par.
Explicati asta sefilor cei mari la urmatorul summit nato, cand pe roata primei masini din coloana oficiala va urina cu indrazneala un maidanez ratacit. Sau cand va face vreunul infarct si va astepta 2 ore jumate pe hol la Floreasca. Dar, deh, macar apelul de urgenta a fost inregistrat. Se poate pune ca proba la proces: "Eu am sunat, vezi? Vezi?"

vanzatori de pe alta planeta....

din seria "nemultumiera zilei creata de oameni prosti"... cum sa intrebi un student in sesiune "Dar de ce???" cand il vezi cumparand 2 pachete de tigari si doua doze de Redbull, la unu noaptea? CUM??
:)))

serviciu-clienti cu utilitate zero

Fara prea multe introduceri, pana de net. Ii sun pe idiotii de la upc (pentru a suta-mia-oara) sa le spun ca bah, am o problema. Adica, eu tot urmez pasii aia pe care mi-i dicteaza o gagica plictisita la telefon ("dai dubluuu-cliiiiick", de parca as fi oligofrena) dar netul tot nu merge. Refac conexiunea, scot firewall, umblu pe la modem-ul prafuit din spatele biroului (repet, instructiuni urmate cu sfintenie) si degeaba. Ma gandesc sa renunt la idee, avand in vedere ca am experiente cu astia, dupa ce am patimit cu rds - si imi amintesc ca bietul Dani inca are burghiul in perete... Deci oamenii astia - profesionistii, i mean - au doua solutii: ori refacem conexiunea, ori dam gauri. Una dintre ele trebuie sa mearga. Dupa ce ii explic dobitoacei ca am facut de zece ori ce a zis ea, si netul tot nu merge, mi se inchide telefonul in nas. Sun, insist. Suna bine, dar nu raspunde nimeni. Halal serviciu-clienti. A doua zi prind linia, aceeasi nevasta-cucoana care n-a putut sa emigreze ma scoate din sarite. Intr-un final ajunge la concluzia ca "probabil laptop-ul dumneavoastra e de vina..."(asa brusc si dintr-o data).
Mai lipsea sa imi spuna si mie cum i-au spus lui Titi: "E de la praf..."

Da. Ca noi om fi tampiti.

oameni cu frustrari stupide si asexuate

Ca sa nu ma mai intrebe lumea de ce refuz sa ma inconjor de baieti de 18-19 ani carora le lipseste cu desavarsire afectiunea (si nici nu o sa o primeasca prea curand, sau cel putin nu de la mine), sa va povestesc ceva despre un concetatean de-al nostru, sa-i spunem R. Dupa ce ca de-a lungul timpului tipul a facut tot felul de gafe, ca de exemplu atunci cand i-a spus Cezarei verde in fata ca "nu stie ea ce e aia o femeie versata" (0 sa pun mai incolo o poza cu Cezara, ca sa vedeti ce vreau sa spun), fapt ce s-a lasat cu revarsari de adrenalina si multe sprancene ridicate, mai are si tupeul sa ne impartaseasca anumite "fetishuri" care, dupa cum vom vedea nu au nici o legatura cu sexul.
Visul lui e sa o vada pe Raluca imbracata numai in ciocolata. Cliseic, pana aici. Dar tocmai acum urmeaza partea tare: ce nu intelegem noi, cu creierashul nostru limitat, e ca atingerile ar fi de prisos. Nu vrea decat sa o vada. Atat. Bineinteles, declaratia de mai sus a starnit controverse in randul micului nostru "gang", care s-au incheiat cu multi nervi si un "sa-ti trag familia in ciocolata!" spus cu patos de Louie. De parca nu ar fi de ajuns, tipul ne tot explica de un semestru si ceva cat de profunda e pasiunea lui pentru o tanti seminarista (cam intepata si cam stearsa, daca vreti parerea mea), cate sentimente are ea pentru el (sentimente care nu exista) si cat de atasat se simte de formele ei (care nu exista nici ele...). Cred ca toate frustrarile astea se trag de la pasiunea lui pentru Enrique Iglesias...(si ne miram ca avem copii dereglati din toate punctele de vedere).
Eh, tipul cu pricina are o problema cu mine, de genul "eu nu as putea sa pledez ca avocat la un caz, daca ea ar fi judecator...Mi-ar fi frica". Prietene, las-o mai usor ca nu te mananc. Adica, bineinteles, e greu de acceptat ca o fata poate sa rada la declaratiile tale de genul "pe mine ma tzine 4 ore", si normal ca te simti prost, dar sunt un copil bun de felul meu. (faptul ca tu esti un dude with no options in life, nu mai e problema mea).
E important pentru un barbat sa stie cand sa taca.
(Asta venind de la un tip care refuza sa converseze cu mine, dupa un "hei, gagica, misto geaca!". Care e scopul?)

de ce presa din Romania poate sa se duca dracului...

Si pentru ca traim in tara lu' Peste (Prajit, cum ar spune Badea) am ajuns sa nu ma mai mire nimic. Asta e o scuza, da. Vesnica scuza cu "asa e in Romania". Printre munti de ziare cu artiste porno si scandaluri de familie (ce trebuie sa faci in orasul asta ca sa gasesti un numar din Saptamana Financiara??), taximetristi idioti care te calca pe trecere si oameni fara pic de bun-simt care te imping in autobuz, a inceput si ziua de azi. Si nu, azi nu m-am lovit, ciopartit sau scos vreun ochi, dar inca nu e prea tarziu.
Am intrat intr-o cafenea (micutza, ca studentul bucurestean, pe langa faptul ca nu are timp, nu are nici bani pentru o cafenea de fitze din Dorobanti - nu ma plang) si in timp ce imi asteptam colegele-cocote (mai nou toate pitzipoancele fac dreptul) ca deh, omul e o fiinta sociala, la o cana de expresso lung (10 lei bucata), frunzaream cu interes ziarele insirate pe masa.
Si pentru ca taranul bucurestean, mitocanul mutat in metropola dintr-un sat in care nici macar nu exista puncte de vanzare a presei. e foarte interesat de ce mai poarta Andreea Marin si cu cine se mai culca vreo diva autohtona, revistele de gen - nu dam nume, ca nu le facem reclama - se gasesc peste tot si se vand ca painea calda.
Aflam asadar ca fata mare a lui Basel a slabit si ii merge foarte bine (cinste ei), iar cu a mica nu mai vorbeste nici macar maica-sa (aia nici nu prea stie sa vorbeasca, asa ca o inteleg pe biata femeie). Mai aflam ca Zana surprizelor a fost surprinsa intr-o tinuta care pe langa faptul ca nu o avantaja, nici nu se mai poarta - la faza asta ma uit cu un ochi critic la blugii mei din o mie opt sute toamna (pe care ii port din obisnuinta si pentru ca nu prea am bani, dat fiind faptul ca imi dau toate fondurile pe carti) si jacheta cea de toate zilele, veche si ea, cu un miros pregnant de tigari si care nu, nu e "de firma". Revenim la Andreea, si la domnisoara care se ia in articol de cizmele ei din sezonul trecut (ce e aia un sezon? ghetele mele cu sireturi, comode de altfel, mai sunt in sezon? oare ar trebui sa port tocuri?). Mai citesc ceva si despre o rochie a unei creatoare de moda no-name (pentru mine) , celebra la nivel national. Constat, intrigata, ca rochia e de-a dreptul oribila. Trecem plictisiti la subiectul urmator, de unde aflam ca Sexy Tipa-Dintr-un-Oras-Cu-B... se face fata cuminte si renunta la filmele porno (asta a facut filme porno? eu cum de nu le-am vazut? inseamna ca nu erau de calitate...) . Eventual se marita - neaparat cu un tip putred de bogat, face vreo 3 copii si traieste fericita pana la adanci batraneti (oare ar trebui sa imi gasesc si eu unul din asta? sa nu mai merg cu autobuzul la scoala??). Pe alta pagina, fata lui Moculescu isi saruta prietenul de fata cu tatal ei - asta trebuia oricum spus, e interesant.
In alta publicatie gasim revelatiile unor oameni care - constat dupa primele 3 randuri - ar fi trebuit sa se abtina. Intrigi politice si dezvaluiri excluuuusive gen OTV, dar nu ma prind care e partea exclusiva, si de ce sunt mereu aceleasi articole, dar din unghiuri diferite. Comentarii seci despre viata politica, saraca de ea, ca oricum e pe duca. Si mi se face as ao scarba, si mai iau o gura de cafea, si din nou mi-e o scarba cumplita...
Las cu un zambet amar ziarul din mana si frunzaresc teancul ce a ramas. Gasesc o carte draguta, de la Saptamana Financiara, despre niste chestii dubioase din istorie. Asta mai merge. Macar sunt litere, si nu poze. Mi-e pofta de un ziar cu creier, de un Jurnalul National de exemplu, dar chelnerul e ocupat si mie mi-e lene sa ma duc sa-l cumpar...

Mai Veche - reluata: injuratura nesuspendata

Si fiindca se apropie sarbatorile de iarna si romanul tinde sa fie un pic mai fericit si mai optimist, Bucurestiul geme de zambete si clinchete de clopotei (furati de tigani si vanduti cu 3 la 10 mii -vechi), coruri de colindatori inghetati si brazi masivi din metal, pe care iti ia o ora sa ii ocolesti. Nu ca m-as incapatana eu sa vad partea proasta a lucrurilor, dar pe banii aia renovau un spital. Adica, eu inteleg ca trebuie sa simtim cu totii spiritul sarbatorilor si et-tzetera, eu inteleg si ca primarul vrea sa faca ceva interesant (si daca nu ii iese cu soseaua suspendata, macar cu luminile suspendate sa intre in memoria concetatenilor), pricepui si ca vrem in Cartea Recordurilor cu Mos Craciuni in numar de 4000 de la Romana pana la Unirii, dar nu ma pot opri sa simt ca anul asta au dat-o in bara rau de tot. Luminitzele ce atarna prin pomi si pe stalpii care si asa gem de atata cablu incurcat - pe care cei de la Electrica ori l-au uitat acolo, ori au stabilit ca arata a new-age-art - sunt nu numai oribile, ci si groaznic de “kitchoase”, in niste culori de te doare papu’ cand te uiti in sus si niste forme oarecum abstracte (nu; ele de fapt se vor globuri si clontzopei stilizati). Unde mai pui ca au costat si foarte mult si, pe langa asta, au fost distribuite pe ochi frumosi - la modul ca, nu stiu cati au observat, dar la mai mult de un kilometru de centru e bezna totala. Cunch luminitze. Nimic. Nada. Gol. A, si sa nu uitam mult-mediatizatul brad de Craciun din Unirii, cel mai mare de-nu-stiu-unde, (din tara probabil) care e de fapt o gramada de fiare intr-o forma mai mult sau mai putin conica, umpluta cu niste beculete argintii. Asa. Pai… Craciunul nu ar trebui sa fie all about the tree? Adica, stim cu totii ca pana si cu un bradutz fals mai sterge din spiritul sarbatorii, ce sa mai zicem de unul de fier - care, daca stau bine sa ma gandesc, nu e lipsit de costuri si nici foarte igienic. Ca deh, se aplica principiul fundamental ca in Romania MARIMEA conteaza.

Ca sa finalizez cu experiente cat de cat personale, azi am trecut prin pasajul de la Universitate, la renovarea caruia au transpirat si si-au rupt palmele cateva zeci de muncitori (pentru un numar destul de insemnat de luni.). Da… Pro(a)s(pa)t renovat, cu scari de marmura, cu boxe din care razbateau in surdina voci precum un Hrusca destul de ragusit (mai aveau de aranjat la instalatiile de sunet). Minunat. Insa au neglijat un amanunt: vreme capricioasa zilele astea, de unde rezulta balti. Daca adunam marmura mai sus mentionata, obtinem urmarea fireasca: un BUUUFFFF dureros urmat de un:

” - Morttttzzzzziiiii tai, Opresculeee !!!”

de ce nu ma duc la vot

Intreb si eu, asa, ca fapt divers, de ce as da 200 RON pe o sapuniera, doar pentru ca "e de pe Magheru"? Si de ce tanti de la bilete RATB mi-a dat rest cu 1 RON mai putin decat trebuia? Frate, eu inteleg ca orasul asta e scumputz tare, dar ceva calcule mai stiu sa fac si eu...
Bre, mai nou toata lumea se baga cu picioarele inainte si cu mainile in buzunare(le altora) in campania electorala si toata lumea face "sondaje", domnisoare blonde cu 12 clase se transforma in lideri de opinie si toata lumea renoveaza. Se schimba borduri, se mai vopsesc garduri, si lumea din jur ma intreaba de ce nu ma duc la vot. Voi ce credeti? De ce nu ma duc? Toate facultatile "de profil" se duc la sedinte de partid si - de fapt - se reprofileaza sentimentele si optiunile politice in functie de cum bate creanga in cismigiu. Si un rosu un pic diluat devine portocaliu, si tot asa...
Bah, merita. Ai dat mana cu Iliescu !
Eu nu ma duc la vot pentru caaaa... refuz sa imi exercit dreptul constitutional din moment ce stiu ca orice decizie ar fi una gresita. m-am saturat sa aleg mereu dintre raul mare si raul mai mic. Dani avea si el o parere interesanta despre asta.